Definirea concurenților; concurenții direcți și indirecți

             CONCURENTA – TIPURI DE CONCURENTI

Termenul de concurenta provine din limba latina unde: concurrere = a concura. Raportandu-ne la termenul general de “concurs/ a concura”, desprindem astfel urmatoarele sensuri:

1.      Participanti la o competitie de natura economica, politica, sportiva, etc.;

2.      In economie:

-          Opusul monopolului – existenta mai multor agenti economici ofertanti pe aceeasi piata/ pentru acelasi produs;

-          Rivalitatea dintre diferiti ofertanti pentru a castiga clienti;

3.      In natura – lupta a diferitelor vietati pentru supravietuire, in conditiile resurselor limitate;

4.      in drept – o aplicabilitate a mai multor resurse in aceleasi circumstante.

5.      In geometrie:

-           Concureta dreptelor – proprietatea a 3 sau mai multe drepte de a se intersecta intr-un singur punct;

-          Concurenta planelor – proprietatea a 3 sau mai multe plane de a se intersecta intr-o singura dreapta, sau a 4 sau mai multe plane de a se intersecta intr-un singur punct.

Definitie: 

·           Concurenta este un mod de manifestare a economiei pe piata, in care pentru un bun omogen si substitutele sale, existenta unui singur producator devine, practic, imposibila.

Problema concurentei prezinta interes pentru toti actorii pietei: producatori, consumatori, intermediari. Fiecare firma este preocupata sa fie cat mai competitiva, iar castigul net sa fie cat mai bun. Actiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de actiunile concurentilor ei. In absenta concurentilor orice firma aflata pe piata ar putea sa-si stabileasca liber preturile la un nivel ridicat.

In functie de numarul de concurenti si gradul de diferentiere al produselor intalnim:

a.         Concurenta imperfecta – situatia de pe piata in care conditiile necesare pentru existenta concurentei perfecte nu sunt satisfacute. Concurenta imperfecta poate aparea pe anumite piete din cauza lipsei de informare a cumparatorilor si vanzatorilor despre preturi si despre bunurile de pe piata.

b.   Concurenta perfecta – un model al teoriei economice. Acest model descrie o forma ipotetica a pietei in care nici un producator sau consumator nu are puterea de a influenta preturile de pe piata. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, tinand cont de definitia standard a economiei. Analiza pietelor perfect competitive asigura fundamental teoriei cererii si ofertei.

Formele concurentei imperfecte:

1.      Monopol – situatie in care exista un singur vanzator al unui bun economic;

2.      Oligopol – situatia in care exista un numar redus de vanzatori ai unui bun economic;

3.      Concurenta monopolista – situatie in care exista mai multi vanzatori de bunuri total diferite;

4.      Monopson – situatie in care exista un singur cumparator al unui bun economic;

5.      Oligopson – situatie in care exista un numar restrans de cumparatori ai unui bun economic.

In cadrul pietei, firmele pot avea in vedere satisfacerea acelorasi nevoi de consum sau a unor nevoi diferite, ele adresand acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemanatoare. 

In functie motivele mentionate anterior, concurenta poate fi variabila si se imparte in:

Concurenta directa – cea mai usor de observat si poate fi:

·   concurenta de marca – ce are loc intre firme ce ofera aceleasi bunuri si servicii destinate satisfacerii acelorasi nevoi. Diferentierea intre concurenti se realizeaza in acest caz prin intermediul marcii. Exemplu: producatorii de bere, benzina, paine, etc.;

·         concurenta la nivel de industrie – ce are loc intre firme ce ofera produse similare care satisfac diferit aceeasi nevoie. Este vorba, in general, de produse sau servicii substituibile in consum, iar competitia se realizeaza prin diferentierea calitativa a produselor. Exemplu: industria alimentara, industria confectiilor.

Concurenta indirecta – privita mai ales din punct de vedere al pietei si poate fi:

·         concurenta formala – ce are loc intre firme ce ofera produse/ servicii care satisfac aceeasi nevoie in moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionand un film sau participand la o excursie;

·         concurenta generica – ce se intalneste la nivelul intregii piete, firmele disputandu-si de fapt venituri ale cumparatorilor, care sunt obligati sa isi ierarhizeze nevoile.